abjurgavit

  1. terza persona singolare dell'indicativo perfetto attivo di abjūrgō
ăb | jūr | gā | vĭt
  • (pronuncia classica) IPA: /abj.juːrˈɡaː.wit/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abj.jurˈɡa.vit/

vedi abjūrgō