abjurger

  1. prima persona singolare del congiuntivo presente passivo di abjūrgō
ăb | jūr | gĕr
  • (pronuncia classica) IPA: /abjˈjuːr.ɡer/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abjˈjur.d͡ʒer/

vedi abjūrgō