acclarabatur

  1. terza persona singolare dell'indicativo imperfetto passivo di acclārō
ăc | clā | rā | bā | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /ak.klaː.raːˈbaː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /ak.kla.raˈba.tur/

vedi acclārō