evinciebatur

  1. terza persona singolare dell'indicativo imperfetto passivo di ēvinciō
ē | vĭn | cĭ | ē | bā | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /eː.win.ki.eːˈbaː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /e.vin.t͡ʃi.eˈba.tur/

vedi ēvinciō