evinciere

  1. variante della seconda persona singolare dell'indicativo futuro passivo (ēvinciēris) di ēvinciō
ē | vĭn | cĭ | ē | rĕ
  • (pronuncia classica) IPA: /eː.win.kiˈeː.re/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /e.vin.t͡ʃiˈe.re/

vedi ēvinciō