evinciremini

  1. seconda persona plurale del congiuntivo imperfetto passivo di ēvinciō
ē | vĭn | cī | rē | mĭ | nī
  • (pronuncia classica) IPA: /eː.win.kiːˈreː.mi.niː/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /e.vin.t͡ʃiˈre.mi.ni/

vedi ēvinciō