evinciremus

  1. prima persona plurale del congiuntivo imperfetto attivo di ēvinciō
ē | vĭn | cī | rē | mŭs
  • (pronuncia classica) IPA: /eː.win.kiːˈreː.mus/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /e.vin.t͡ʃiˈre.mus/

vedi ēvinciō