evincirentur

  1. terza persona plurale del congiuntivo imperfetto passivo di ēvinciō
ē | vĭn | cī | rĕn | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /eː.win.kiːˈren.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /e.vin.t͡ʃiˈren.tur/

vedi ēvinciō