praeiceretur

  1. terza persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di praeiciō
prae | ĭ | cĕ | rē | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /prae̯.i.keˈreː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /prɛ.i.t͡ʃeˈre.tur/

vedi praeiciō