praeiciantur

  1. terza persona plurale del congiuntivo presente passivo di praeiciō
prae | ĭ | cĭ | ăn | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /prae̯.i.kiˈan.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /prɛ.i.t͡ʃiˈan.tur/

vedi praeiciō