abjugabatur

  1. terza persona singolare dell'indicativo imperfetto passivo di abjugō
ăb | jŭ | gā | bā | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /abj.ju.ɡaːˈbaː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abj.ju.ɡaˈba.tur/

vedi abjugō