abjugabitur

  1. terza persona singolare dell'indicativo futuro semplice passivo di abjugō
ăb | jŭ | gā | bĭ | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /abj.juˈɡaː.bi.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abj.juˈɡa.bi.tur/

vedi abjugō