abjugaretur

  1. terza persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di abjugō
ăb | jŭ | gā | rē | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /abj.ju.ɡaːˈreː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abj.ju.ɡaˈre.tur/

vedi abjugō