abjugeris

  1. seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo di abjugō
ăb | jŭ | gē | rĭs
  • (pronuncia classica) IPA: /abj.juˈɡeː.ris/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /abj.juˈd͡ʒe.ris/

vedi abjugō

  • (seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo di abjugō) abjugēre