bipartiremini

  1. seconda persona plurale del congiuntivo imperfetto passivo di bipartiō
bĭ | păr | tī | rē | mĭ | nī
  • (pronuncia classica) IPA: /bi.par.tiːˈreː.mi.niː/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /bi.par.tiˈre.mi.ni/

vedi bipartiō