bipartiuntor

  1. terza persona plurale dell'imperativo futuro passivo di bipartiō
bĭ | păr | tĭ | ŭn | tŏr
  • (pronuncia classica) IPA: /bi.par.tiˈun.tor/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /bi.par.t͡siˈun.tor/

vedi bipartiō