incitaremini

  1. seconda persona plurale del congiuntivo imperfetto passivo di incitō
ĭn | cĭ | tā | rē | mĭ | nī
  • (pronuncia classica) IPA: /in.ki.taːˈreː.mi.niː/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.t͡ʃi.taˈre.mi.ni/

vedi incitō