inrideare

  1. variante della seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo (inrīdeāris) di inrīdĕo
ĭn | rī | dĕ | ā | rĕ
  • (pronuncia classica) IPA: /in.riː.deˈaː.re/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.ri.deˈa.re/

vedi inrīdĕo