inrideatur

  1. terza persona singolare del congiuntivo presente passivo di inrīdĕo
ĭn | rī | dĕ | ā | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /in.riː.deˈaː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.ri.deˈa.tur/

vedi inrīdĕo