inridebatur

  1. terza persona singolare dell'indicativo imperfetto passivo di inrīdĕo
ĭn | rī | dē | bā | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /in.riː.deːˈbaː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.ri.deˈba.tur/

vedi inrīdĕo