inridetur

  1. terza persona singolare dell'indicativo presente passivo di inrīdĕo
ĭn | rī | dē | tŭr
  • (pronuncia classica) IPA: /in.riːˈdeː.tur/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.riˈde.tur/

vedi inrīdĕo