inrisure

  1. vocativo maschile singolare del participio futuro (inrīsūrus) di inrīdĕo
ĭn | rī | sū | rĕ
  • (pronuncia classica) IPA: /in.riːˈsuː.re/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /in.riˈsu.re/

vedi inrīsūrus, inrīdĕo