defaenerature

  1. vocativo maschile singolare del participio futuro (dēfaeneraturus) di dēfaenerō
dē | fae | nĕ | rā | tū | rĕ
  • (pronuncia classica) IPA: /deː.fae̯.ne.raːˈtuː.re/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /de.fɛ.ne.raˈtu.re/

vedi dēfaeneraturus, dēfaenerō