soluture

  1. vocativo maschile singolare del participio futuro (solūtūrus) di solvō
sŏ | lū | tū | rĕ
  • (pronuncia classica) IPA: /so.luːˈtuː.re/
  • (pronuncia ecclesiastica) IPA: /so.luˈtu.re/

vedi solūtūrus, solvō